toggle Propun candidatura d-lui Vot deBlam cu sigla două puncte + litera P
Pe topicul despre "fata lu' tata"⁞, autointitulată EBA, discuţia şi-a mutat centrul de interes către absenteismul de la urnele de votare. Acest absenteism a fost numit atât dezinteres, cât şi o palmă pe obrazul politicienilor.
Eu personal am considerat că democraţia reprezentativă duce lipsa de instrumente viabile, pentru a funcţiona în parametri optimi pentru cetăţenii mileniului al 3-lea. Personal consider că accederea în funcţiile de guvernare se face doar sub aparenţa democraţiei şi că desfaşurarea procesului electoral este... mânjită.
Am luat de bună propunerea lui marduk
şi m-am gândit că prezenţa pe buletinele de vot ar putea fi un instrument al democraţiei. Ce părere aveţi? Se poate? Aţi face ceva concret în acest sens, sau e mai comod să mergem la vot şi să-l alegem pe cel mai putin prost, pe cel mai putin hoţ? În democraţiile altor state există ceva asemănător?
România e The land of choice, iar alegerile şi campaniile electorale sunt neîntrerupte. Aşadar, consider că Dl. Vot deBlam ar putea fi un candidat foarte potrivit pe buletinele de vot şi nelipsit din toate campaniile electorale, locale, parlamentare, europarlamentare, prezidenţiale, sau de oricare ar mai fi.
Dl. Vot deBlam e un personagiu virtual, e o pozitie pe buletinul de vot, e o blamare, dezaprobare, amendă a viitorului ales. Procentul de voturi obţinute nu înseamnă mandate sau scaune ocupate, ci reprezintă o atenţionare pentru cei aleşi.
Aşa virtual cum e el, dl. deBlam poate fi un exerciţiu democratic, o modalitate a cetăţeanului responsabil de a arată că-i pasă.
Prin urmare, dacă ai inteles ce înseamnă un vot de blam, nu înteleg eu de ce eşti aşa de panicat. Ce consecinţe aşa dezastruoase vezi tu? Ce nenorocire este să poţi spune "dle Ales, pe matale te-au votat 2 mil. de români, deci ocupi această funcţie cu acte-n regula... dar ia aminte că 6 mil. de români nu te plac!".
toggle Starea naţiunii
Cineva spunea, la un moment dat, că românul nu mai merge la vot din lene. Nu e adevărat. Românul nu mai are CE să aleagă. I se oferă dreptul de a alege, dar nu şi alternative. Cu alte cuvinte, dispune de teorie, dar pe partea practică e pus un lacăt. Şi, atunci, ce îi ramâne de făcut? Işi vede de viaţă şi speră ca într-o bună zi să poată emigra într-o ţară în care banul public nu e ca o puşculiţă la dispoziţia funcţionarului, în care protecţia socială nu e doar un mit, în care drumurile nu servesc numai la sporturi extreme, în care protecţia consumatorului chiar există, în care justiţia nu serveşte doar la plătit poliţe, în care spitalele nu seamănă cu lagărele, în care politicienii nu fac parte dintr-o castă ruptă de realitate şi mai presus de lege, în care… dar sunt prea multe de înşirat, aşa că mă opresc aici. Ăsta e stadiul la care actualii politicieni ne-au adus.
Nu, românul nu e un om indiferent, e doar scârbit de afişele electorale care sunt plimbate prin faţa lui. Recent, am fost acasă, într-un colţ de Românie rurală, acolo unde lumea încă se mai duce la vot. Nu pentru că din ogradă sau de pe câmp politica s-ar percepe altfel, ci pentru că ţăranul e ceva mai răbdator şi mai optimist. Şi am întrebat:
- Cum se face campania electorală aici? Ce fac politicienii ca să vă convingă?
- Ce fac?! Nimic… Pesedeul ne-a împărţit pixuri şi brichete, peneleul a dat nişte găleţi ultima dată… P-ăştia i-am şi votat, măcar cu găleata aia am ce face. Şi vin cu maşinile prin sat, trec pe stradă şi tot strigă ceva prin gramofoanele alea. Cam atât. Acum nici nu-i mai luăm în seamă, prima dată când au trecut urlând din maşini a fost mai interesant. Toată lumea ieşea la poartă şi se uita, ca nu ştia ce se intampla. Era ca la circ.
- Şi vă mai duceţi la vot?
- Mai sunt care se duc, dar nu ca înainte. Că tot dracul ăla e.
Iar vorba asta cu tot dracul ăla e se aplică şi mai bine orăşenilor. Şi, ce e mai trist, tinerilor. Câţiva ani am moderat discuţiile politice de la HanuAncutei, discuţii aprinse purtate de oameni de toate vârstele, certuri plăcute, dacă pot spune aşa, pentru că vădeau o buna informare şi, exact ce lipseşte politicienilor, o bună argumentare. Erau oameni care mergeau la vot. Pentru că le păsa. Şi pentru că sperau. Ei bine, de un an şi ceva încoace, pâna şi ei au început să renunţe.
Unii spun că neprezentarea la vot e un fel de protest, un vot de blam dat politicienilor noştri. Dar nu e suficient, pentru că ei au făcut ca legea electorala să fie de partea lor, aşa că nu contează că staţi acasă. Ar conta doar dacă am sta toţi. Treptat, din discuţiile de la HanuAncutei, a început să se contureze o soluţie: un vot de blam explicit. Pe buletinele de vot să fie trecut acest candidat care amendează actuala clasă politică şi care să poata fi votat de toti cei pe care politicienii români i-au facut în ultimii ani să renunte la dreptul lor de vot şi de cei care vor ALTCEVA.
Asta încercăm să facem noi, o mână de oameni care s-a săturat de lipsa de alternativă. Ştim că va fi foarte greu, dar important este să ne facem auziţi, să se ştie că românii işi doresc o schimbare adevarată, nu doar una de faţada.
Nu suntem partid, nu vrem să fim partid, nici măcar ONG. Suntem doar caţiva oameni care simt de prea mult timp că trăiesc ca pe vremea lui Caragiale şi care au ajuns la saturaţie.
toggle Cine suntem şi de ce?
Cum a apărut ideea de a blama clasa politică? De ce oamenii sunt nemulţumiţi, scârbiţi, revoltaţi, în căutarea unei alternative? De ce nu mai merge românul la vot?
toggle Manifest
Am putea pretinde că suntem victime. Probabil că suntem, dar rămane de lămurit cine sau ce ne victimizează. Politicienii? Cu siguranţă! Însă politicienii sunt, până la urmă, oamenii pe care i-am ales. Adevarat, se poate obiecta: ăştia sunt, dintre ei trebuie să alegem.
Cu toţii recunoaştem că, vreme de 20 de ani, românii au trebuit să aleaga răul cel mic. Ne plângem de lucrul ăsta, dar am ajuns să îl acceptăm ca pe ceva firesc. Dacă am lăsa logica să ne poarte puţin mai departe, am observa că, dincolo de orice alte dezavantaje, alegerea răului celui mic a instituit un sistem de valori bazat pe ipocrizie şi minciună. Ei ne mint iar noi ştim asta, dar le trecem cu vederea atâta vreme cât ura noastra şi ura lor au acelaşi destinatar.
Prin urmare, sistemul nostru politic este bazat pe minciună şi ură, căci în ura noastră pentru un personaj sau altul ajungem să acceptăm minciunile „politicianului nostru”, dacă ele servesc la lovirea adversarilor lui. Ba chiar luăm asta drept dibăcie, minciuna abilă e dovada măiestriei politice. Căci ce altceva este animalul politic dacă nu ipocritul perfect, marele mincinos, intrigantul din culise, manipulatorul celor mulţi? Iar noi suntem cei care l-au creat. Noi înşine devenim vectorii minciunii, pentru că atunci când adversarii “noştri” în ale politicii ne cer socoteală pentru faptele favoritului ne amăgim să credem şi inventăm argumente minţind la randul nostru, altfel cum ne-am putea justifica partizanatul pentru caractere atât de jalnice?
Iată-ne, deci, într-o dublă ipostază: aceea de victime ale sistemului şi de piloni ai acestuia. Indiferent cât de mult ne-ar displăcea sistemul, oricât de mult l-am dispreţui, acceptând jocul pe care acesta l-a impus nu facem altceva decât să îl consolidăm şi să îi prelungim existenţa. Noi toţi suntem părtaşi prin tăcere şi inacţiune. Gâlceava lor vine pe fondul tăcerii noastre. Ei sunt cei care impun subiectele de dezbatere, pentru că nu o facem noi. Tupeul lor a crescut pe seama aparentei noastre indiferenţe. Nesimţirea lor se sprijină pe lipsa oricărei sancţiuni.
În noiembrie suntem chemaţi din nou să alegem răul cel mic. Suntem chemaţi să ne analizăm ura, să stabilim o ierarhie a urâţilor şi să dăm votul în consecinţă. Votul nostru e ură sublimată. Peste 3 sau peste 5 ani, acelaşi „proces de conştiinţă” ne va îndruma paşii către cabina de vot.
Cercul acesta vicios este doar aparent. El poate fi spart şi asta ne-am propus noi. Un obiectiv prea ambiţios poate, dar avem răbdare şi, sperăm, perseverenţă şi încăpăţânare. Şi vom începe prin a vă propune ca, la alegerile din noiembrie şi decembrie 2009, să mergeţi la urne şi să vă anulaţi votul. Faceţi drumul până la secţia de votare, pentru a nu le mai da prilejul să vă numească leneşi sau indiferenţi. Intraţi în cabină şi anulaţi-vă votul, pentru a le arăta adevărata voastră părere despre ei: DISPREŢUL.
Pentru ce atâta „deranj”? Pentru că absenteismul a fost considerat indiferenţă, sporind şi mai mult tupeul şi nesimţirea celor care ne conduc. Să renunţăm la apatie, să le arătăm că dorim să ne facem auziţi, dar nu prin vocile lor. Să îi sancţionăm manifestându-ne public dispreţul.
La ce bun, s-ar putea spune? Nu vom obţine poate prea multe în felul acesta, nu în iarna aceasta, dar am putea reuşi ceva extraordinar: să ne demonstrăm nouă înşine că ne putem mobiliza, că putem face ceva odată ce ne-am propus. Pur şi simplu, să demonstrăm că existăm. Românii sunt apatici pentru că li s-a creat impresia că sunt singuri şi neputincioşi. Prin votul de blam vom demonstra exact contrariul.
Tocmai de aceea, Vot deBlam nu priveşte doar alegerile acestea. În perspectiva alegerilor prezidenţiale din noiembrie, acţiunea noastră este doar un exerciţiu civic. Nu ne propunem să salvăm Romania acum. Dorim să aflăm dacă zgomotul pe care îl putem face noi toţi poate răzbate prin gâlceava lor, cu speranţa că, în timp, o va acoperi. Dorim să se afle că suntem mulţi şi că ne-am săturat să fim ignoraţi sau luaţi drept proşti.
Prin Vot deBlam dorim să arătăm că putem purta propriile bătalii şi că le putem câştiga. Prin Vot deBlam dorim să le arătăm că macar unii dintre noi nu se vor mai lăsa amăgiţi şi, infinit mai mult decât atât, că vom riposta la minciunile şi indiferenţa lor.
toggle Nu doar romanii...
Am gasit asta:
pe un site japonez http://www.japanprobe.com/
Alege raul cel mai mic = o natiune de oi aduce un guvern de lupi
toggle Vot de Blam s-a nascut dintr-o idee a noastra...
...dar se pare că absenteismul la vot din lipsa unei opţiuni rezonabile este o problemă actuală a democraţiei reprezentative. Poza japonezilor:
am găsit-o de fapt în comentariul unui articol Voting for the lesser of two evils? A Nation of Sheep will beget a Government of Wolves de pe http://current.com/.
Un articol interesant despre "a vota răul cel mai mic" în accepţiunea americanilor (şi nu numai) privind alegerile lor prezidentiale:
“A nation of sheep will beget a government of wolves” - Edward R Murrow. When we as citizens cast our vote with the “lesser of two evils” deduction, what we are essentially telling the candidates is that we support them. The politicians know this, the parties know this and the government is more of a quantity over quality scenario because of it.
[...]
To Vote or Not Vote
If you cannot vote with your full heart behind it, or are voting just
so the other doesn’t win then you are telling your government that you
are a sheep.
Să-l exportăm pe dl. Vot deBlam al nostru? 
