Rss Feed

Alexandru Marghiloman, Note politice

De: Martin Edem

Alexandru Marghiloman (n. 27 ianuarie 1854 Buzău, d. 10 mai 1925, Buzău) este un polician mai puţin cunoscut de către publicul larg. Referinţele populare şi cunoscute se referă îndeosebi la filo-germanismul său şi la o scurtă perioadă în care a fost prim ministru într-o Românie învinsă, care avea să semneze, după negocierile lui, Tratatul de la Bucureşti, care obliga România la măsuri extrem de restrictive şi punitive. Înlăturată înainte de armistiţiul Germaniei cu puterile aliate, în care Germania se declara învinsă, România reintra în război cu o zi înainte de armistiţiu, situîndu-se astfel măcar declarativ în tabăra câştigătoare.

Motivul pentru care m-am oprit la Marghiloman este istoria perfect credibilă (înclin să cred că în mare parte reală) descrisă în volumele sale intitulate „Note Politice”, din perioada 1912-1924. Aceste note politice sunt chiar însemnări ale omului politic Marghiloman (în viziunea lui distorsionată sau nu) cu privire la evenimentele perioadei.

Ce este extrem de interesant este modalitatea prin care acestea ajung la cititori. Caietele lui sunt lăsate prin testament celor trei tineri amici de încredere - Octav George Lecca, Panait Wyzanti şi Mihail Pherekyde -, care urmau să pună manuscrisele în ordine şi să publice părţile interesante. Editorii, însă, aleg să publice integral notele, dându-le astfel o valoare unică. Volumele ajung spre cititorul bucureştean „mot a mot” şi iscă o seamă de controverse care divizează societatea momentului în tabere pro şi contra. Cele scrise de Marghiloman deranjează prea mult personaje din înalta societate, drept pentru care sunt rapid interzise pe piaţă, fiind confiscate. Deşi limitată, ediţia îşi croieşte drum printre cititori şi ne oferă posibilitatea, chiar şi după aproape un secol, să ne punem întrebări despre societatea românească în originile ei moderne.

Consider extrem de important ca un politician cu adevărat mare să îşi publice după moarte memorii în care să prezinte viziunea lui reală şi fără interese de moment asupra perioadei în care a activat. Şi nu consider că pierd nicio clipă din viaţă scriind acest articol şi având, astfel, posibilitatea să aduc în atenţia unor cititori actuali evenimente de multă vreme apuse care, însă, pot permite o analiză pertinentă a evoluţiei (sau a lipsei evoluţiei) societăţii româneşti. Prin identificarea cauzelor putem remedia efectele.

Îmi cer scuze că încep cu volumul II al Notelor Politice, însă motive strict obiective nu mi-au permis accesul la primul volum în momentul în care m-am decis să scriu. Dar voi reveni şi cu primul volum. Cu ajutorul unor pasaje din notele politice ale lui Marghiloman voi încerca să creionez anumite aspecte ale societăţii anilor 1914-1918 aşa cum o vedea autorul. În orice moment vă puteţi pune întrebarea dacă în mod voit maliţios am ales anumite pasaje, dar pentru a vă putea răspunde veţi fi nevoiţi să citiţi volumele. Fapt care m-ar bucura mai mult decât orice altceva.

Perioada 1916-1917 (volumul II ) este una extrem de importantă pentru România, este perioada în care Guvernul Brătianu alege să părăsească neutralitatea şi să se alăture Antantei, cu scopul de a readuce Transilvania României. Grave greşeli de analiză a situaţiei reale tehnice, militare şi politice aduc România în genunchi în 4 luni de zile, cu Bucureştiul ocupat şi cu guvernul în Moldova asediată.


Laşitatea oamenilor politici ai vremii

Întâmplările relatate de Marghiloman au loc între 29 septembrie şi 10 octombrie 1916, cu o lună şi 10 zile înainte ca Bucureştiul să fie ocupat de germani. Ultimele însemnări citate sunt foarte apropiate de data ocupării Bucureştiului.

“Pentru moment, cei bine informaţi închiriază case la Iaşi sau în alte oraşe din Moldova, iar Brătianu a îndemnat pe Ştirbei să facă şi el tot aşa. Peste tot suflă un vânt de panică. La Spitalul Militar se mută cu toată graba medicamentele şi pansamentele din depozit. Prin ministere se strâng toate şi chiar astăzi-seară pleacă Ministerul Justiţiei. Dosarele Justiţiei: anuarul nu era suficient! Cei mai războinici sunt cei mai grăbiţi. Bălănescu, secretarul general de la Domenii, care iarna trecută ţinuse la Ateneu o conferinţă „patriotică", şi-a pus familia şi persoana la adăpost - două automobile! - spre Bacău. Soţia generalului lliescu a şi cutreierat în automobil toate şoselele, pentru a-şi asigura un adăpost: ea nu mai e văzută la Spitalul Militar. În aceeaşi ordine de idei, G. Balş îmi spune că ar fi prudent să ne constituim o rezervă de numerar. Ceea ce şi facem. Cu această ocazie Paspati (Banca Blank) îmi spune că rubla a ajuns în Bucureşti la 2.80, după ce fusese la cursul urcat de 2.48, şi că nu se mai găsesc ruble: bunii patrioţi îşi şi asigură fonduri pentru trecerea în Rusia! O coincidenţă nostimă: ieri la ora 6 am întâlnit la Şosea pe Blank, care o ştergea într-un automobil având o splendidă Cruce Roşie vopsită pe uşi. 30 septembrie. Banca Naţională nu a putut pleca ieri, fiindcă Victor Antonescu i-a luat trenul!”

“Fug pe capete familiile şi ale miniştrilor şi ale rudelor; mută toţi arhivele; voiesc, fără regulă şi fără măsură să golească spitalele şi se cere să se denunţe cei ce „seamănă ştiri rele!" Fi-vom până la urmă nişte caraghioşi odioşi? Casa lui Dinu Brătianu s-a închis; Budişteanu, vecinul său, a văzut cum de ieri a încetat orice viaţă în acea casă. Ba chiar Krupenski a văzut la Creditul Financiar, pe lângă şi printre lăzile de arhive de Credit: saltelele directorului Dinu! Dar toţi războinicii au dispărut! Stelian a plecat ieri în Rusia; a făcut şi scandal la Danielescu că nu i s-a reţinut un compartiment. A închis ziarul, iar pe ziariştii lui, spune Vasiliu, i-a lăsat pe drumuri, fără franc. Costică Olănescu îşi face cuferele pentru Crimeea: iarnă liniştită la soare! G. Geblescu, cu nevasta, sunt în Rusia. Iulian Vrăbiescu dispărut din Craiova, se crede că a plecat tiptil în străinătate. Mişu Suţu, cel dintâi, după Turtucaia, a rupt-o la Paris! Ce-i pasă de Societatea „Elisabeta"? Mi se afirmă că familia lui Al. Constantinescu a şi ajuns în Suedia; şi că pentru un rost mai bun fiul are şi o misiune specială. Iar Nicu Xenopol este de mult în Rusia, tot cu o misiune plătită se spune. Steagul de azi îl şi arde rău, iar Cenzura a lăsat să treacă. Şi nu este unul, dar unul singur, care înainte de a şterge-o să fi lăsat un ban Crucii Roşii sau altei opere de ajutorare.”

“Ieri la Târgovişte panică enormă: Cicerone Budişteanu nu putea pricepe nebunia cu care se luau trenurile cu asalt. Motiv: Dimitriu, secretarul general de la Interne, cu depeşe necenzurate şi cu telefonul, ameţise lumea cerând familiei lui să fugă cu o oră mai devreme. Divizia din Târgovişte primise şi ea ordin să plece, ordin revocat spre seară.”

“G. Chiriac vine să-mi ceară o recomandaţie pentru colonelul lui, ca să nu-1 bage în foc! Refuz.”

„La prima încăierare spre Câmpulung, Trifonescu şi Purcăreanu au fugit cu bagajele lor. Bufegioaica i-a interpelat foarte viu: „D-voastră o luaţi la fugă; dar noi? D-voastră aţi cerut războiul!". Ambii politicieni: „Noi n-am vrut războiul, cel care 1-a vrut a murit!" (Filipescu) G. Ştirbei a întâlnit, în gara Iaşi, în trenul care pleca la Ungheni, pe cei doi Argetoianu şi doamna Argetoianu. Să sperăm că fiul se mărginea să însoţească pe părinţii lui... Hagi-Teodorachi, preşedintele Camerei de Comerţ, a plecat şi el! A mai plecat şi Căpităneanu, care însoţeşte în Rusia şi în Anglia pe doamna Take Ionescu. Emilian confirmă că Radovici a obţinut un vagon ministerial ca să fugă şi ca să ia cu el pe ai lui.”

“Stoian a fost arestat 48 de ore pentru că un smintit numit Iovan, pus la cale de Aurel Dumitrescu, 1-a denunţat că răspândeşte îngrijorarea, spunând că vin nemţii. Rău tratat, insultat de Corbescu, care 1-a ameninţat că îl împuşcă, în cele din urmă eliberat fără confruntare şi fără să i se ceară o explicaţie! Iar miniştrii, ca Alecu Constantinescu, pot împacheta şi expedia până şi vesela!”

“Simionescu-Râmniceanu, deputat, s-a dus să ceară un sfat lui Brătianu, care ar fi răspuns: „Faceţi ce ştiţi fiecare, cei cu parale emigraţi; nu am majoritate (!), nu am păreri de dat". “

“Luni a fost Consiliu de Miniştri. Brănişteanu mă asigură că Brătianu, absolut pierdut, a vrut să se retragă. El a plâns. Costinescu este acela care s-a opus. Şeteanu, cu lăcrămile în ochi, îmi povesteşte că chemat în afacere de serviciu, a auzit dintr-o odaie vecină tot ce s-a spus. (Lucrarea se petrecea la Costinescu acasă.) Brătianu, care îşi pierduse orice sânge rece, ţipa că trebuie să plece; alarmiştii erau, ca să facă cbr cu el, Take Ionescu şi Mişu Cantacuzino. (Se anunţă că soţia acestuia din urmă a plecat astăzi! El rămâne la post!) Take a propus ca Berthelot şi Averescu să fie chemaţi înainte de a se lua vreo hotărâre. S-a discutat viu dacă n-ar trebui plecat din Bucureşti prin Urzîceni, pentru a nu fi prinşi prin Ploieşti! Victor Antonescu, singurul optimist. Dinu Brătianu a spus la comisia de aprovizionare că un Brătianu nu ar trebui să se lase prins, fiindcă Ionel Brătianu a înşelat Germania!”

“Siguranţa mănâncă 120.000 lei pe lună, Panaitescu n-avea franc: acuma înoată în bani; când a fost panică, el a schimbat 50.000 de lei în ruble şi 50.000 în franci francezi. Tot ce spune el este cuvânt de evanghelie pentru Brătianu. Panaitescu este acela care arestează oamenii sau le dă drumul, după bunul lui plac. Este adevărat că eliberarea din câmpul internaţilor a costat o avere pe Farchy. Un comandant de câmp de internaţi a realizat în patru zile 60.000 de lei pe spinarea internaţilor. Şeful poliţiei din Severin, Bungheţeanu (vezi 18 octombrie) este un bandit, destituit şi repus la loc cu un supliment de soldă, de la clasa a 2-a la clasa 1-a, care i se dă din fondurile secrete. Poliţia rusească nu ajunge la arbitrariul şi la stupiditatea Siguranţei noastre: şi aceasta o spune inspectorul-şef!”

“Ultima umilinţă am avut-o cu mult înaintea intrării inamicilor: d-na Martha Bibescu a pus pe balcon şi la intrarea spitalului ei de la Automobil-Club două firme Reserve-Spital - în limba germană. Pentru o anglofrancofilă, care încă deunăzi îşi făcea mendrele în Rusia, este o conversiune grabnică, purtând în sine marca familiei...”

(va urma)

Comentarii

Replied

Am citit undeva ca ofiterii

Am citit undeva ca ofiterii din marele stat major, sau ministerul de razboi, au tras o betie crunta inainte de retragerea la Iasi.
Interesante sunt si memoriile lui Constantin Argetoianu, un om politic controversat, cuprind o perioada mare de inaintea primului razboi mondial pana la al 2-lea.
Perioada 1940 este reflectata in "Athene Palace" de Waldeck R.G.

Replied

note politice alex marghiloman

posed cele 5 volume ale lui Alex Marghiloman.Pentru cine intereseaza .