Rss Feed

Muzică

Érase una vez...*

De: Vera Eloy-Martinez

Tangoul a apărut în zona săracă a societăţii, mai precis în bordelurile frecventate de clasa de jos, în suburbiile din Buenos Aires. Iniţial, a fost un dans exclusiv al barbaţilor. Era vorba despre emigranţii europeni care, la începutul secolului XIX, au invadat capitala Argentinei şi pentru care nu existau suficiente femei. Cel puţin aşa se spune, că la vremea respectivă doar 1 din 10 persoane din Buenos Aires erau femei.

Aşteptându-l pe Vali

De: tinquarium

Când Sfântul Valentin a trecut prima dată de temutele organe vamale române, s-a simţit. Din acea zi, românii au început să se iubească. O dată pe an. Chiar şi vânzătoarele de la Gostat erau mai înmuiate. Îţi puneau morcovi mai curaţi în plasă. Dar lucrurile astea se întâmplau demult. Acum suntem familiarizaţi pe deplin cu întreg conceptul. Vali e un adevărat Project Manager. Şi mulţumită lui, dragostea a căpătat strategie, cu buget planificat si indicatori de performanţă.

Madchester from our chests

De: tinquarium

Pe vremea când la noi rula direct în stradă filmul ăla experiment (pe noi, din păcate) cu revoluţia lui iliescu şi-a altor figuranţi de notorietate, într-un oraş din Anglia se întâmpla un curent iniţial muzical, ce avea să cuprindă mai apoi şi alte culoare artistice de exprimare: modă, design, vizual.

Muzica din OZ

De: tinquarium

Impala este, pe lângă Chevrolet-ul ăla frumos, o antilopă cu coarne în formă de liră care trăieşte în Africa (impala înseamnă în limba zulu gazelă). Trăind în turmă, când sunt atacate, încep să sară haotic pentru a-l zăpăci pe duşman. Din fericire, Ţiriac şi gaşca lui nefiind prin preajmă, e printre puţinele specii care a reuşit să se conserve, 1/4 din exemplare găsindu-se în arii protejate.

Mr. Heatmiser

De: Vera Eloy-Martinez

Nu mai ştiu exact cum am dat de Big Bad Voodoo Daddy, ştiu doar că e una dintre trupele contemporane pe care specialiştii le încadrează la categoria swing revival, iar eu la categoria frumoşii nebuni. Au o grămadă de songuri care îmi plac, dar pentru seara asta aduc aici doar una. De sezon.

Aeroport

De: Erwin B.

Nişte băieţi ce vor face carieră: Aeroport, de la prima audiţie a piesei difuzată zilnic de Radio Guerrilla, în timp ce stăteam la semafor, am început să cânt cu ei... Poate înregistrarea nu e cea mai grozavă, dar cântă live şi sună bine fără artificii şi cosmetizări electronice.

Calexico, muzica de la graniţă

De: Vera Eloy-Martinez

Pe băieţii de la Calexico i-am descoperit întâmplător. Căutam soundtrackul unui film, nu mai ştiu care, şi am dat peste songul Ballad of Cable Hogue. Mai apoi am aflat că exista şi un film cu acelaşi nume, un western din 1970. Songul suna interesant, aşa că am săpat şi după altele. Iar acum nu mai scap de băieţii ăştia. Pentru că îmi plac. Pentru că muzica lor e greu de încadrat şi pentru că efectiv simţi că iubesc să cânte, la fel cum iubesc instrumentele cu care se joacă.

Emite conţinut