Trilogia Qatsi
1.Koyaanisqatsi (life out of balance) , Godfrey Reggio, 1982
Eu ştiu de filmele astea de la k, dintr-o zi în care am auzit prima oară un poem Rumi recitat în imagini. Înregistrarea cu pricina, începutul călătoriei mele în timpul qatsi. Timp numai al tău, poezie în gânduri, muzică şi mişcări picturale. Philip Glass şi muzica lui, privirea ta. Aş zice că iţi trebuie o stare anume pentru vizionare. Nu de liniştire. Ci una în care să te laşi dus. Transportat prin locurile în care Godfrey Reggio te face călător pentru a–ţi spune, în imagini tulburator de reale, că omul a uitat natura şi a închis lumea în “civilizaţie “, în urban.
Omului de secol 21 îi e mai uşor să uite moartea, cursul firesc al lucrurilor. Prins în viteza trecerii timpului, simţit aşa pentru că nu mai are timp să-şi pună întrebarea Ce e timpul ?, modernul se îndepărteaza de original, nu mai poate percepe înconjurul, lumea, ansamblul. Am citit pe undeva că după ce ...ne ducem acolo unde se duc toate(dacă exista :)) vedem totul la 360 de grade şi că acum, în viaţă, privim ca printr-o ferestruică dintr-o uşă. Vederea ne e deformată de limitarea ariei. Aşa cum percepţia ne e strâmbată sau incompletă din cauza obloanelor pe care le tragem în fiecare zi, obişnuinţa parcurgerii aceluiaşi drum, oboseala acceptarii diferitului, noului.
În oraş, totul e o goană, o nebunie, clădiri care dorm singure, furnicar de oameni, lumini în viteză, fără timp, niciun pic de timp. Nu există individul, doar masa. Mi-au plăcut mult momentele în care identifică. Câte un om-personaj. Totul alearga în spate, dar lui, chipului din faţa ta, îi poţi regasi ridurile. Sau culoarea cămăşii. Sau numărul nasturilor. Sau tristeţea aşezată în piele. În câteva secunde.
Lumea( globul, miraculosul, frumuseţea ) e personajul principal. Şi apoi, muzica, cea care se lasă să curgă pe camera de filmat, ajunge pe muchia ei, îi defineşte mişcările încetinitorii, uneori le retează, piele pentru imagine. Şi tu. Cel pentru care Koyaanisqatsi e eliberator. Măcar pentru 1 oră şi 24 de minute te poţi lăsa cuprins de panica descoperirii unei lumi noi, lumea în care trăieşti în fiecare zi.
(mă bag în seamă şi cu 2)
Rumi
Joi 25.Noi.10 | 21:36 by Johann Moritz& Koyaanisqatsi
http://www.youtube.com/watch?v=BJ1LrJI2U7w
One should judge a man mainly from his depravities. Virtues can be faked. Depravities are real.
Klaus Kinski
Rumi
Joi 25.Noi.10 | 23:21 by Dana QershiCe coincidenţa, de unde ştii?
mi-a zis k.
Joi 25.Noi.10 | 23:34 by Johann Moritzmi-a zis k.
One should judge a man mainly from his depravities. Virtues can be faked. Depravities are real.
Klaus Kinski