Din păcate, aruncatul cu noroi se practică şi prin alte părţi, nu numai la tembeliziunile locale:
Ipocrizie europeană - varianta statistică
De citit şi comentariile!
Că Băsescu şi ai lui bat tobele din când în când şi scot din mânecă o acţiune hei-rupistă numită acţiune anticorupţie, ştim deja. Că astfel de acţiuni au loc în anumite momente, la fel, ştim deja. Ce nu ştiam exact era cât de fraieri ne crede trupa asta de pseudo-luptători anticorupţie, de continuă să ne arunce praf în ochi şi încearcă să ne facă să credem că ei nu închid ochii la unele contravenţii, ei chiar habar n-au de ce se întâmplă.
"Cata vreme luam paleta optiunii (pe telecomanda exista 20 de feluri de televiziuni pe care le poti urmari in prime-time), nu e vina nimanui daca propria optiune nu te duce la Discovery si te duce la Dan Negru. Avem niste nostalgii colective si chiar etatiste de a ne indruma cineva. Nu, la noi, in sufragerie, suntem singuri, cu telecomanda si cu propria noastra selectie", a explicat Daniela Zeca Buzura (lector la Facultatea de Jurnalism), in cadrul dezbaterii "Jurnalism cultural vs. Tabloidizare" desfasurate marti, in Club A.
Povestea unei fotografii uimitoare
Cătălin Păduraru, un tânăr român pasionat de astrofotografie, cu realizări impresionante în palmares, care a investit multă muncă, timp şi bani în această frumoasă pasiune, nu tocmai la îndemâna oricui, a reuşit să surprindă trecerea unui avion peste discul solar în timpul eclipsei parţiale de Soare din 4 ianuarie 2011:
Dacă prin alte părţi simţul civic e cultivat şi a devenit chiar un soi de mândrie locală (mă gândesc la nemţi, de exemplu), la noi, mândria asta e formată preponderent din prejudecăţi. Şi nu ne sfiim s-o arătăm. Conştient sau nu. Pentru simplul fapt că nici nu ne sinchisim să ne cunoaştem. Nici pe noi, nici lumea în care trăim. Telefonul fără fir şi radio şanţ par cele mai bune surse de informare. Ce se întâmplă, însă, când alţii aleg să înţeleagă cum stau lucrurile la faţa locului?
Ce părere aveți despre cei aflați în sărăcie? Poate, așa cum și Jessica Jackley credea cândva, vă gândiți că: "ei" au nevoie de ajutorul "nostru", sub forma câtorva monezi într-un borcan. Co-fondatoarea Kiva.org ne vorbește despre modul în care i s-a schimbat atitudinea -- și despre felul în care activitatea ei legată de microcredite a dăruit o nouă putere oamenilor care trăiesc din câțiva dolari pe zi.
Printre puţinele bloguri care îmi plac cu adevărat şi pe care le urmăresc cu regularitate se numără bucureştiivechi.ro. Pentru că e scris cu pasiune, fără să fie vorba despre politică, şi pentru că e foarte bine documentat. Dacă l-aţi mai citit, ştiţi despre ce vorbesc. Dacă nu, poate că ar fi momentul să o faceţi.
David Bismark prezintă un nou sistem de votare care conţine o modalitate simplă, verificabilă, de a preveni frauda şi greşelile de numărare -- păstrând în acelaşi timp secret votul fiecărei persoane.
"Unde este putere, acolo este şi politică. Unde e politică, acolo este şi ipocrizie. Unde e ipocrizie, e şi multă minciună. Unde există minciună, apare şi nemulţumire. Unde e nemulţumire, e şi durere. Unde e durere, e suferinţă. Unde e suferinţă, e şi tragedie. Unde e tragedie, e şi singurătate. Unde e singurătate, e artă. Unde e artă, e protest. Unde e protest, e libertate. Unde e libertate, e viaţă. Unde e viaţă, apare şi artistul. Unde e un artist, apare, din păcate, şi Puterea. Acesta e cercul vicios în care trăim în istorie.
de Matei Vişniec
http://www.contributors.ro/media-tech/dupa-comunism-jurnalism
"Iată o expresie care merită puţină atenţie pentru că evocă o meserie aflată în pericol. In Franţa, dar şi în alte ţări occidentale au apărut în ultimii ani numeroase analize legate de delirul mediatic şi chiar de “moartea informaţiei”."
