Rss Feed

Provocări

RRomânia

De: Martin Edem

Mic copil fiind, am urât ţiganul care m-a bătut ca să îmi ia îngheţata, deşi  i-aş fi dat cu plăcere din ea. L-am urât pe ţiganul care primea coliva şi strângea bănuţii la înmormântare, cu un zâmbet larg şi ţopăind, fără să înţeleagă nimic din gravitatea momentului. La fel, pe  ţiganul care l-a ales în echipa de fotbal pe ăl mai şmecher în loc de ăl mai tehnic sau pe ţiganul care mai târziu îmi spunea “fur, că n-am ce să fac”. L-am dispreţuit apoi pe ţiganul ce lua bătaie în tramvai de la un şmecheraş şi  se tânguia şi striga “săriţi lume, mă omoară” şi fugea apoi umil, sub privirile satisfăcute ale celorlalţi călători. L-am dispreţuit când l-am văzut la poliţie înghesuit într-o cameră, cu privirea resemnată, deşi nu era vinovat. Mai apoi am început să  îl ignor, sperând să dispară definitiv.

Vamă de bocanci sau protecţie USV în apă

De: Dana Qershi

      “ Omul e un animal social ” zicea Aristotel acum vreo 2300 de ani. N-am de gând să-l contrazic. Poţi fi fericit de unul singur? Poţi, dacă eşti cam nebun. Are vreun sens viaţa fară o împrăştiere a sentimentelor ? Oglinzile în care te vezi în fiecare zi ar fi hidoase. Toate cu chipul tau. Nu îţi eşti suficient.

Singur, sărac şi flămând

De: Johann Moritz

Când am venit în Bucureşti, la noul job, alături de mine a fost angajată o blondă mignonă şi foarte draguţă, după care ne sclipeau tuturor ochii. Se zice chiar, nu fără temei, că mie mi-ar fi sclipit ochii mai mult decât altora. Dar nu despre asta vreau sa scriu.

După o vreme, destul de scurtă, am aflat că are prieten. După altă vreme, am aflat că prietenul ei avea vreo 50 de ani şi că lucra în străinătate.

Despre populime

De: Johann Moritz

Există oameni cărora cuvântul (consacrat, cred, de către Cristian Tudor Popescu) le gâdilă urechea în mod neplăcut. Îi iau ca pe o insultă la adresa propriei persoane şi, într-un fel, este, căci vinovaţi pentru a fi o populime sunt toţi cei ce o alcătuiesc.

Mie însă, îmi "place". Mă rog, poate că "place" nu e chiar verbul pe îl caut, ideea e că este folositor. El umple un gol conceptual: cum denumeşti un popor care se vrea a fi o societate, dar nu e capabil să se poarte ca atare?

Donează o carte

De: Vera Eloy-Martinez

În general vorbind, nu mă dau în vânt după campaniile umanitare care se derulează doar în preajma sărbătorilor. De ce să fii "umanitar" doar atunci? Totuşi, ştiu că există situaţii şi cazuri în care acţiunile de genul acesta sunt utile, la fel cum sunt situaţii şi cazuri în care unele probleme pot fi rezolvate doar în acest fel. Cum perioada asta abundă în asemenea acţiuni şi e greu să le susţii sau să le promovezi pe toate, am ales să spunem despre una legată de copii. Şi de cărţile de care ei au nevoie.

Pribegia în deşert şi cele 10 porunci *

De: Johann Moritz

* Acesta e un manifest! Dacă nu sunteţi creştini sau dacă sunteţi, nu interpretaţi greşit nici titlul, nici textul şi nici intenţia autorului. Nu suntem un forum creştin, dar avem creştini printre noi. Nu facem propagandă niciunei religii, dar nici nu condamnăm vreuna. Am folosit toate trimiterile acestea pentru că, deloc întâmplător, indiferent că a fost scrisă din inspiraţie Divină sau omenească, eu unul cred că Biblia e o carte deşteaptă.

Objects In Mirror Are Closer Than They Appear

De: Dana Qershi

 

Te provoc la bun simţ, locuitor al unui oraş! Cetaţean al unei ţări. Te provoc să ai curajul de a vorbi abia după ce înţelegi ce s-a rostit mai devreme. Să nu mai cârcoteşti şi să nu mai brambureşti ideile înainte de a face cu adevărat ceva. Lumea e plină de frustraţi şi nemulţumiţi. De oameni care nu ştiu ce naiba e aia libertate a cuvântului sau democraţie, dar se folosesc de conceptele astea de fiecare dată când îşi ascund argumentele prin buzunare sparte.

Printre articolele de presă, mai ales religioasă - trebuie să recunoaştem, am citit despre efectele nocive ale televizorului şi ale calculatorului în rândul copiilor, adolescenţilor şi nu doar.

De asemenenea, în diferite medii, discuţii televizate şi articole de presă, la subiectul "impactul mass-mediei asupra educaţiei copiilor", se invocă faptul că responsabilitatea educării copiilor o au cele trei mari instituţii: familia, biserica şi şcoala.

Emite conţinut