Rss Feed

RRomânia

De: Martin Edem

Mic copil fiind, am urât ţiganul care m-a bătut ca să îmi ia îngheţata, deşi  i-aş fi dat cu plăcere din ea. L-am urât pe ţiganul care primea coliva şi strângea bănuţii la înmormântare, cu un zâmbet larg şi ţopăind, fără să înţeleagă nimic din gravitatea momentului. La fel, pe  ţiganul care l-a ales în echipa de fotbal pe ăl mai şmecher în loc de ăl mai tehnic sau pe ţiganul care mai târziu îmi spunea “fur, că n-am ce să fac”. L-am dispreţuit apoi pe ţiganul ce lua bătaie în tramvai de la un şmecheraş şi  se tânguia şi striga “săriţi lume, mă omoară” şi fugea apoi umil, sub privirile satisfăcute ale celorlalţi călători. L-am dispreţuit când l-am văzut la poliţie înghesuit într-o cameră, cu privirea resemnată, deşi nu era vinovat. Mai apoi am început să  îl ignor, sperând să dispară definitiv.

Târziu, am înţeles problemele lui, lipsa de discernământ şi de moralitate, lipsa reperelor, lipsa exemplelor  pozitive din comunitatea lui. Lipsa de educaţie.  Lipsa speranţei... L-am compătimit.  Am compătimit generaţia lor născută în mizerie, care, la rândul ei, va naşte mizerie.

Mai apoi am început să urăsc minerii care îşi croiau drum prin Bucureşti cu târnăcopul. I-am urât pe cei care se bucurau, dansau,  muşcau şi sorbeau cu satisfacţie din micul gratuit şi vinul sintetic de la pomenile electorale. I-am urât pe cei care au ales ca ţara să fie condusă de  un  politician fără calităţi de mediator sau de diplomat  sau pe cei care îmi spuneau "votez, că n-am ce sa fac". I-am dispreţuit pe cei cărora li s-au luat din drepturi prin aberaţii legislative şi au plecat capul umili strângând din dinţi. I-am dispreţuit când plecau  din ţară învinşi, deşi nici nu încercaseră. Din nou am început să ignor, sperând să dispară. Şi n-am făcut nimic. Şi mizeria generaţiei mele va naşte mizerie.

Astăzi spunea cineva că imnul “Deşteaptă-te române” e depăşit ca text. Eu cred că a fost greşit întodeauna. Ca să te trezeşti presupune să dormi, dar şi că ai fost treaz înainte. Ori mizeria e aici dintodeauna. Şi va genera mizerie. Până când vom fi treji pentru prima oară. Nu un imn ne va trezi, ci acţiunea. De fapt, nu acţiunea, ci acţiunile. Nu acţiunile, ci perseverenţa în ele. Sau poate nimic, nicicând, nicăieri.

Comentarii

Replied

fa in tine schimbare ce o

fa in tine schimbare ce o vrei in lume. intai ar trebui cu totii sa incetam a dispretui. apoi totul s-ar revela intr-o lumina mai putin negativa.

Replied

x

Pot sa te rog sa recitesti ce am scris ? Smile

Replied

*

de ce sa incetam sa dispretuim? de ce sa ascundem mizeria sub covor, prefacandu-ne ca e curat? pentru ca se releva totul intr-o lumina mai buna in felul asta? dispretul poate genera schimbarea. trebuie sa dispretuiesti mizeria, pentru a-ti dori sa faci curat. si avem mare nevoie de o curatenie generala in societatea noastra..

Replied

@Larona

Dispretul nu schimba nimic. Dispretul duce la separare, la ignorare reciproca. E chiar mai bine sa urasti, pt. ca ura indeamna la actiune.
Poti incerca dispretul, dar nu trebuie sa te concentrezi asupra lui, pentru ca, avand drept rezultat nevoia de a pune distanta intre tine si obiectul pe care il dispretuiesti, dispretul nu schimba nimic. Pentru a schimba ceva trebuie sa te afli in contact cu el. Nimic nu poate fi schimbat daca te inchizi intr-un turn de fildes. ispretul e periculos. Incepi prin a dispretui lucruri sau situatii si ajungi sa ii dispretuiesti pe cei ce le personifica.
E adevarat, nici nu poti iubi uraciunea si mizeria. La fel cum e prostesc sa fii mandru de ceva fara motiv. E contraproductiv sa ascunzi uraciunea. Parca Ciroan spunea ceva despre a iubi cu ura. Ura pt. prezent, iubire pt. viitor si o nesfarsita intelegere pt. cei pe care ti i-ai dori schimbati, pt. cei care ar merita dispretuiti.
Adevarat ca e incredibil de greu. Dar e nevoie sa incercam.

—-

One should judge a man mainly from his depravities. Virtues can be faked. Depravities are real.

Klaus Kinski

Replied

Moritz

Eu ma tem mai mult de ura decat de dispret. Intelegem diferit repercusiunile dispretului. E adevarat ca ura indeamna la actiune. Dar actiunile pornite din ura sunt mult mai periculoase decat cele pornite din dispret. A desconsidera un lucru te poate face sa te distantezi de el, dar prin asta nu inseamna automat si ca ignori problema. Ci ca iei o atitudine diferita. Depinde de fiecare dintre noi cat de pasiva sau activa va fi aceasta. In ceea ce priveste dispretul fata de cei ce personifica anumite situatii nu mi se pare - prin exemplele la care ma gandesc - a fi ceva gresit. Din punct de vedere politic (desi nu ma pricep la politica) nu pot sa dispretuiesc situatia in care a ajuns poporul roman, ci oamenii care au creat aceasta situatie. In concluzie, daca pe mine ma motiveaza dispretul in a lua atitudine, iar pe altul ura, importanta e dorinta de schimbare care ne uneste in acest scop.