Rss Feed

Eternul stand-by

De: Vera Eloy-Martinez

Dincolo de criza economică, România suferă de o problemă mult mai gravă şi cu nişte consecinţe mult mai profunde, pentru că se ramifică, e un fel de caracatiţă la fel de dăunătoare precum corupţia: incapacitatea societăţii civile de a reacţiona. Sună pompos, dar e real. Şi nu mă refer la reacţia ultimă a ieşirii în stradă, pentru că la asta se ajunge abia după ce sunt epuizate toate celelalte mijloace de dialog. Doar că la noi lipseşte tocmai dialogul.Iar un dialog poate însemna vorbe sau poate însemna fapte. Ei bine, noi ne-am împotmolit la vorbe.

De ani buni ne complacem într-un fel de aroganţă colectivă, o aroganţă a vorbelor aruncate pe bloguri, pe forumuri, la o şuetă, la coadă la impozite sau pe DN-nu-ştiu-care, venind sau plecând de la munte sau de la mare. O aroganţă nejustificată de nimic şi care nu e urmată de nimic. Ne plângem, ne lamentăm, facem liste cu neajunsuri, le înrămăm şi atât. Facem din asta o artă. Şi aşteptăm ca soluţiile la aceleaşi neajunsuri să le găsească alţii.

Multă vreme s-a spus că schimbarea va veni de la tineri. La fel de multă vreme am crezut şi eu că asta se va întâmpla. Până am văzut cum au înţeles tinerii să facă mult aşteptata schimbare în politică, de exemplu, modelându-se tocmai după chipul şi asemănarea celor pe care voiau să îi schimbe. Şi mi-am luat gândul de la ei.

Singura posibilă soluţie a rămas societatea civilă, îmi spuneam. Generaţia mea, de pildă. Dar încep să mă îndoiesc şi de ea. Pentru că, aşa cum zicea un amic,“liderii generaţiei mele sunt în Cărtureşti, citesc şi vorbesc în engleza literară, beau ceai şi vor să schimbe lumea la modul teoretic şi îi doare în cur de ce e în jurul lor, sunt peste măsură de critici şi auto-critici şi, de aceea, total ineficienţi.” Aşa se face că suntem într-un veşnic stand-by, aşteptându-i ba pe americani, ba pe regalişti, ba regretându-l pe Antonescu, ba visând la un soi de ajutor social de la FMI… Şi tot aşa, orice în afară de a pune mâna pe foaie şi creion, pentru a găsi rezolvarea problemei. În handbal, asta se cheamă ameninţare de joc pasiv. Dar la noi nu ştim cine trebuie să o fluiere.

Comentarii

Replied

OK

Faină treabă, şefa! E la chestiune, la chestiune!:) Soluţii trebuie să sugerăm noi, că ştim ce ne doare.

—-

panta rhei