Rss Feed

Cui se adresează intelectualii de azi?

De: Vera Eloy-Martinez

Am spus de multe ori: una dintre marile probleme actuale de la noi este lipsa unor formatori de opinie sau existenţa unora din carton. Clasa politică a eşuat lamentabil, iar intelectualii vorbesc pompos între ei, prin saloane de lux, se premiază (tot între ei) şi, odată cu pierderea perspectivei, îşi pierd şi auditoriul.

Răsfoind azi presa virtuală, am dat peste ceva ce, în principiu, suna foarte bine: „Djuvara, Pleşu, Liiceanu, Patapievici - repere intelectuale ale dreptei româneşti - joi, 25 noiembrie”. În sfârşit, o dezbatere publică, mi-am zis. Speram să fie publică, altfel nu-i vedeam rostul. Fiind doar o trimitere spre un alt site, mi-am urmat instinctul şi am ajuns la detalii, adică aici.

Ei, surpriza plăcută a început să se diminueze pe la rândul al treilea, când am citit care era locul unde urma să aibă loc presupusa dezbatere: Hotel Marriott, Grand Ballroom, salon D… Am continuat să citesc prezentarea evenimentului, dar fără tragere de inimă. Deja mi-era clar că nu avea cum să fie vorba despre o discuţie publică, aşa cum mi-aş fi dorit, cel puţin nu în felul în care mi-o închipuiam eu. Adică, cine se duce la Marriott, la o dezbatere  despre intelectualii de dreapta din România, dacă nu tocmai acei intelectuali? Şi nu oricând, ci la patru după-amiaza, când cei mai mulţi nefericiţi încă sunt la job sau înjură printre dinţi traficul din Bucureşti? Ca să nu mai spun că nici nu se menţiona dacă are acces oricine acolo, dacă e cu invitaţie, cu taxă sau mai ştiu eu cu ce. Am pus întrebarea la comentarii, la fel ca alţii, şi am aflat: acces liber, în limita locurilor disponibile. Mda, sunt foarte curioasă câţi români care aşteaptă o schimbare, măcar din partea intelectualilor, vor fi mâine acolo. Într-un loc pretenţios, mic, la o oră nepotrivită, la un eveniment insuficient mediatizat?

Şi ne întoarcem la ce spuneam mai deunăzi: pentru cine vorbesc oamenii ăştia, dacă nu pentru plăcerea de a-şi auzi discursurile? Cine joacă liantul între politic şi electorat, între Româniile care continuă să alunece paralel? Intelectualii nu îmi pare că ar fi dispuşi să o facă. Unde sunt scriitorii care altădată se adunau în cafenelele Bucureştilor şi puneau ţara la cale? Se pare că doar Caragiale mai e actual, nu şi intelectualii de pe vremea lui. Şi am rămas cu un gust amar, citind cele spuse la comentarii de către un alt dezamăgit: “În lipsă de acţiune, rămâne eterna trăncăneală universitară a ‘reperelor intelectuale’, aceleaşi de 20 de ani.”