Rss Feed

Singur, sărac şi flămând

De: Johann Moritz

Când am venit în Bucureşti, la noul job, alături de mine a fost angajată o blondă mignonă şi foarte draguţă, după care ne sclipeau tuturor ochii. Se zice chiar, nu fără temei, că mie mi-ar fi sclipit ochii mai mult decât altora. Dar nu despre asta vreau sa scriu.

După o vreme, destul de scurtă, am aflat că are prieten. După altă vreme, am aflat că prietenul ei avea vreo 50 de ani şi că lucra în străinătate. Vă puteţi închipui cam ce înţelesuri am dat noi toţi unei asemenea situaţii.

Într-o zi, la o ţigară, a început să îmi povestească despre viaţa ei de studentă, petrecută departe de casă, într-un cămin. Îmi povestea despre cum mânca pâine cu dulceaţa sau cu margarină câte o săptămână întreagă şi cum, atunci când avea suficienţi bani să îşi cumpere parizer, era sărbătoare. Atunci am realizat că mie nu mi-a fost niciodată foame. Şi m-am simţit atât de ruşinat de gândurile mele şi de aroganţa mea de om care nu a cunoscut niciodată ce înseamnă să fii singur, sărac şi flămând, încât am hotărât că şi dacă într-o zi, Doamne fereşte!, are să îmi fie foame şi totuşi am să rabd şi am să trec demn peste toate, tot nu am să îl judec pe cel care a cedat. Cum să judeci un om care îţi spune că, uneori, în loc să se ducă la cursuri, dormea câte 14 ore pe zi sau mai multe, ca să nu simtă foamea?

Astăzi, în Parlamentul României, un om a încercat să se sinucidă sau poate doar să atragă atenţia. Unii s-au grăbit să înjure Guvernul şi să îi ceară demisia. Alţii l-au numit pe acel om nebun sau iresponsabil. Unii l-au dojenit că, oricât de disperată i-ar fi situaţia, nu avea dreptul să facă aşa ceva, că şi alţii suferă dar nu se gândesc să sară. S-a sugerat inclusiv că, în loc să sară, ar fi trebuit să îşi ia un al doilea job, că nu e vina Guvernului că are el un copil autist. Celor care l-au declarat primul martir, în viaţă, al luptei împotriva regimului Băsescu, li s-a răspuns că adevăraţii eroi mor pentru libertate sau pentru o idee, nu pentru mâncare sau pentru bani mai mulţi. Erou sau nebun, asta pare să fi fost tonul discuţiilor de azi.

Guvernanţii probabil că nu au înţeles nimic, oricare ar fi ei, sunt obişnuiţi să gândească la scară macro, dramele individuale nu există. Şi, sincer, nici nu mă interesează ce au înţeles. Nu ştiu cine e omul ăsta, nu ştiu dacă e nebun sau doar incredibil de disperat. Mi-am promis odată că nu voi mai fi judecătorul nimănui (poate doar al ticăloşilor) şi n-am să o mai fac.

În gestul său însă se află un adevăr îngrozitor: tot mai mulţi români se confruntă cu greutăţi cărora nu le pot face faţă. Aşa că uite ce am înţeles eu că ar trebui să înţelegem cu toţii din ceea ce tocmai s-a întâmplat. Data viitoare când beţi o bere la o terasă sau mai degrabă înauntru, căci a venit frigul, şi mai trece vreo fată drăguţă cerându-vă să cumpăraţi o carte poştală pentru a ajuta un spital sau un leagăn de copii, ar trebui să o faceţi, cu riscul ca banii ăia să fie irosiţi aiurea. Iar când mai vedeţi la televizor o campanie de genul "cu un SMS puteţi ajuta...", trimiteţi SMS-ul acela. În loc să aruncaţi hainele vechi, găsiţi pe cineva care are nevoie de ele. Şi dacă peste câteva zile le veţi găsi în ghena, asta înseamnă doar că data viitoare trebuie să le daţi altcuiva. Când veţi găsi pe cineva dormind în ghena de gunoi, aşa cum mi s-a întâmplat mie acum vreo câteva săptămâni, sau pe treptele vreunei clădiri, dati-i un ban: cu siguranţă nu e unul dintre cerşetorii milionari despre care se vorbeşte uneori. Dacă sunteţi unul dintre cei ce împart pomană la zile de sărbătoare, în loc să bateţi cu tava în mână la uşa vecinului, găsiţi pe cineva căruia îi e foame. Există magazine care au un coş în care se strâng alimente pentru Crucea Roşie. Puneţi ceva acolo, măcar un pachet de biscuiţi sau o pungă cu mălai. Când vânzătorul de la casă vă cere să cumpăraţi o brăţară sau alte nimicuri, pentru că din banii ăia va fi ajutat cineva, cumpăraţi nimicul ăla. Atunci când completaţi declaraţiile fiscale, aveţi posibilitatea de a dona 2% din impozitul pe venit către Crucea Roşie sau un ONG care îi ajută pe aceia care au nevoie de ajutorul vostru. Făceţi-o!

În final, despre astfel de lucruri simple este vorba, despre lucruri atât de simple încât nu ne amintim de ele atunci când ar trebui. Un scriitor german spunea că răul pe care îl facem poate că ne va fi iertat, dar binele pe care nu l-am făcut, deşi ne sta în putinţă, nu ne va fi iertat niciodată. Nu mai ştiu numele scriitorului, dar cuvintele lui mi-au rămas în minte.

Comentarii

Replied

lecţii

Lecţia asta a lui "nu-i judeca pe alţii" am învăţat-o şi eu, deşi mi-a luat ceva mai mult timp...

Cât despre Boc şi ai lui, problema nu este doar că ei văd lucrurile la nivelul ăla macro (nici nu sunt convinsă că el e în stare de aşa ceva), ci că nici măcar nu ştiu ce se întâmplă în ţară. Sau dacă ştiu demagogia de care dau dovadă e şi mai greţoasă. Ieri după-amiază, de exemplu, am aflat, vorbind cu mama la telefon, că la ei (probabil că şi în multe alte părţi) nu au ajuns toate pensiile, pentru că, zicea tanti de la poştă, "nu sunt bani, nu au trimis bani destui". Ai mei sunt un caz fericit, că nu sunt afectaţi, dar sunt o grămadă de familii care depind de banii ăia... Şi vine nenea Boc în faţa camerelor şi ne spune cu seninătate că guvernul lui a scos ţara din criză, că nu sunt probleme cu plata pensiilor, că soluţia nu e aia la care a recurs omul ăla ieri şi multe altele...

—-

În viaţă nu există pilot automat.

Replied

Singur,sarac si flamand

Fara a nega omenia gestului de a oferi un sprijin celor aflati in suferinta,nu pot sa trec cu vederea genocidul social practicat de guvernul Boc al 5-lea,singurul din istoria Romaniei care ia de la saraci(doctori,profesori,bugetari,functionari,pensionari,"mamicute si bebelusi-vorba marelui carmaci-pentru a plati salarii de zeci de mii de euro clientilor politici.Sefa Agentiei Nationale de restituire a proprietatilor cu 18 500 euro(750 milioane lei vechi ,lunar)e un singur exemplu.
Solutia de a oferi ajutor celor nevoiasi e o picatura in oceanul saraciei extreme in care guvernantii au adus peste 40% dintre romani.
Daca actuala putere ar fura cu 3-5 % mai putin,ar fi bani destui in visteria tarii pentru a fi platite drepturile legale ale celor saraci.
mstate-gigip

—-

Mstate

Replied

Singur, sarac si flamind

Craciun fericit, Johann!

Replied

Craciun fericit!

Craciun fericit! Smile

—-

One should judge a man mainly from his depravities. Virtues can be faked. Depravities are real.

Klaus Kinski