“L-ai auzit pe Băsescu aseară?” “Daaaa, ştie Dumnezeu ce să mai cred.” E un schimb de replici care poate fi auzit destul de frecvent pe stradă, în tramvai, la coadă la ceva (da, n-am scăpat de ele, doar că s-au mutat de la magazine la ghişeele instituţiilor publice), iar personajul din întrebare poate fi de fiecare dată altul.
Era un film care mă enerva pe mine tare, cred că Manderlay al lui Lars von Trier, în care e prezentată ideea asta cu “dă-le oamenilor libertatea şi nu o să ştie ce să facă cu ea”. Cred că mă indispunea LvT cu atitudinea aia de individ care le ştie el pe toate. Primul. Parcă descoperise America. Mă gândeam că se aplică foarte bine chestia asta şi la timp. Daţi-mi timp şi o să-l risipesc cum ştiu eu mai bine. Sau ne. Şi zic asta pentru că ma tot plâng de lipsa lui. Şi eu şi toti cei pe care-i cunosc.
Am înţeles că fetele şi-au pus în gând ca săptămâna asta să scrie despre pierderea de vreme sau comoditate sau ambele. După cum bănuiesc eu, că încă nu le-am citit articolele, vor să o facă aşa, pedagogic. Ei bine, eu nu am să o fac. Aş fi ipocrit. Pentru că sunt cel mai mare pierzător de vreme pe care îl cunosc. Apreciez că din cei aproape 30 de ani de viaţă am pierdut până acum, incluzând somnul, în jur de 23 sau 24 şi asta pentru că rar dorm mai mult de 8 ore. Altfel, pierdeam şi mai mult timp.
