„Voi sunteţi viitorii lideri ai acestei ţări!” Afirmaţia e de natură a-ţi trimite furnicături pe şira spinării. O dată de plăcere, pentru că te afli, chiar dacă întâmplător, în adunarea care a fost complimentată în acest fel. A doua oară pentru că te uiţi în jur, iar fiorii devin unii de groază. Întâmplarea e reală şi s-a petrecut cu puţină vreme în urmă. Adunarea despre care vă zic cuprindea două categorii de oameni: cei decenţi, dar absolut banali, şi o suprastructură de cocalari şi pitzipoance. Îngrozitor, nu?
Desigur, afirmaţia a fost, în principiu, una de complezenţă.
Deseori sunt “acuzată” că văd doar ceea ce îmi place mie, că ignor cu bună ştiinţă (ignorarea poate fi altfel?) ceea ce mă “deranjeaza” din jur. Realităţile astea sunt cam periculoase, într-adevar. Nu aş putea spune că fac excepţie de la regulă, aia care zice că suntem tentaţi să vedem mai degrabă ceea ce e nepotrivit lângă noi. Şi că reţinem mai cu seamă răul decât binele. Răul ăsta fixat trainic în inconştient, cu picioroange mai mari decât picioruşele binelui. Nişte prăjini. Deci, nu.
Tot mai des am momente în care îmi place să cred că, odată cu numărul anilor pe care îi adun, am devenit mai înţeleaptă. Asta poate însemna o grămadă de lucruri (iar pe unele chiar nu le-aş pomeni aici) dar, de data asta, mă refer la faptul că pot să văd lucrurile mai nuanţat, nu doar în alb sau negru, în ciuda faptului că o prietenă mi-a atras atenţia, foarte recent, că aş fi cam radicală. Să luăm, de exemplu, subiectul piţi, care e tema sau anti-tema noastră de săptămâna asta şi pe care am propus-o cu elan, după care mi-am dat seama că m-am grăbit. Să mă explic.
Pentru cei cărora le sună cunoscut titlul, reamintesc de "Leo mit, leo mit! Deo le-ter-nel retur!" (pe notele şi în cadenţa celebrului imn: "Pe ei, pe mama lor!") că este celebra compilaţie a lui Mircea Eliade, cunoscut mai ales cu numele său de familie: D.J. Eliade. Celebrul di gei a mixat in cluburi celebre cum ar fi Bamboo, unde au crescut, s-au format şi consacrat tinerele speranţe ale României, iar una dintre cele mai cunoscute speranţe ne reprezintă astăzi în Parlamentul European chiar.
