În anul trei de facultate - la teologie fiind, mă durea că amicii ziceau că sunt habotnică, pentru că mergeam des la biserică sau pentru că atunci când ieşeam la munte căutam o biserică, să ajung la liturghia duminicală, şi mă despărţeam de grup. Îmi tot spuneau că am căzut în plasa asta cu biserica manipulatoare. M-am enervat şi pe mine, şi pe ce îmi ziceau, şi mi-am întors toate sentimentele şi simţirile pe toate părţile.
În timp, am lăsat baltă moftul de a pune biserica pe primul plan duminica, ba chiar şi spovada. Mi se părea că ceilalţi aveau dreptate când îmi spuneau că nu are rost să o fac. La un moment dat, am fost pusă faţă în faţă cu o alegere: să fac în continuare activităţi cu copiii de la biserică sau să spun doar un bună ziua respectuos şi să plec, pentru că eu chiar nu voiam să fiu manipulată de biserică. Atunci am conştientizat ce înseamnă libertatea. Eram în biserică şi mă pregăteam să merg să vorbesc cu parohul. L-am interceptat pe Dumnezeu aşa, debusolată, şi i-am cerut socoteală. I-am spus că am încredere în El, că eu fac tot ce fac pentru El şi nu am niciun beneficiu material, dimpotrivă, dau timpul pe care aş putea să îl folosesc să câştig bani. I-am spus că nu am încredere în oamenii care se pot folosi de mine, mă pot lua drept naivă, doar pentru a-şi face parohia înfloritoare, astfel încât să aibă cu ce să se laude în faţa episcopului.
În clipa aceea mi-au venit în minte cuvintele de la Sf. Liturghie: "Prin Hristos, cu Hristos şi în Hristos". Şi mi-am zis: "Asta este, poate oricine să creadă ce vrea - că sunt manipulată de alţii sau că ei înşişi mă manipulează. Eu cred în Dumnezeu şi în Hristos, fac totul pentru El şi pentru cei mici ai lui". Şi când am ajuns la paroh i-am zis exact asta.
Desigur, aş fi putut să fac activităţile astea cu copiii de la o şcoală sau dintr-un orfelinat, dar am rămas, pentru că aflasem de ce eram acolo. În plus, copiii aceia aveau nevoie de o alternativă la calculator, la jocuri şi la vicii. Aveau nevoie să ştie că sunt liberi.
Aşadar, care e diferenţa între a fi influenţat şi a conştientiza că eşti influenţat?
Da-ul. Pot alege în deplină libertate să fiu influenţată de ceva care îmi aduce pace şi linişte, pentru că asta mi se potriveşte.
Nu-ul. Pot refuza să fiu influenţată, pentru că nu mi se potriveşte.
Şi imi asum toată potrivirea.
Apoi, tot în facultate şi puţin după, a mai fost un episod. Aveam un grup în care se vorbea foarte porcos.
Uneori, când eram nervoasă, simţeam că era cool să spun şi eu una. Dar mă simţeam şi "aerisită" după ce o spuneam, deci nu o făceam pentru a fi cool.
Cum mi-am dat seama de asta şi de faptul că trebuia să fac o alagere?
S-a întâmplat ca, la un moment dat, să spun o înjurătură de faţă cu toată lumea - coordonam o activitate de creaţie. Toţi m-au aplaudat şi au râs copios. M-am simţit atât de nasol! Mi-am dat seama că nu mai eram eu şi că începeam să mă mocirlesc. Şi mi-a trebuit mult timp să conştientizez ce greu e să mă abţin.
După un timp, am tras linie. Mi-am dat seama că există o manipulare directă şi una indirectă. Cea directă o întâlneşti la specialişti – şi, cu puţină inteligenţă şi informaţie, o poţi recunoaşte şi o poţi combate, prin libertatea asumării actelor şi prin "purificarea intenţiilor". Dar cea indirectă se află în toate şi se numeşte influenţă. Cea de care vorbeam mai sus. Este atat de subtilă încât nu poate veni de la om...
