Motto: "După ce Descartes a localizat sufletul într-o glandă, de care nervii ar trage cum tragem noi de şnurul unui clopoţel, emoţiile au inceput să devină suspecte, iar omul s-a arătat dispus să creadă în ştiinţă, cu atât mai tare cu cât o înţelege mai puţin." - Octavian Paler în "Calomnii mitologice"
După umila mea părere, Crăciunul este de departe cel mai îndelungat şi complex proces de sincretism la nivel planetar al civilizaţiei umane. Aurelian, din considerente politice, pentru a asigura unitatea Imperiului Roman, a stabilit data aniversară a lui Deus Sol Invictus la 25 decembrie. Constantin, înainte de a fi Sfântul Constantin şi era doar împărat al Romei, a fost un credincios de cult solar. Cam aşa a început. Unde s-a ajuns ştim cu toţii. La Polul Nord, desigur, în Laponia.
Cel mai tare propăvăduitor al iubirii creştine s-a remarcat a fi Coca-Cola, evident. Nu sunt ei inventatorii lui Santa Claus aşa cum îl cunoaştem azi, moşulică ăla burtos şi cu nas roşu de beţiv simpatic. Prima reprezentare grafică a acestuia îi aparţine lui Thomas Nast, care a fost publicată prin 1860 în Harper's Illustrated Weekly. Dar meritul incontestabil de misionar număru' 1 este al roşiei întotdeauna Coca-Cola. Cum altfel ar dansa în jurul bradului la petrecerile de companie evrei, musulmani, hinduşi? Am râs de un banc care circula pe e-mail, în care se povestea de dificultăţile unei secretare de a compune invitaţia la petrecerea de Crăciun, astfel încât sa fie politically correct faţă de necreştini, dar, dacă nu era Coca-Cola, mai era posibilă aceasta?
I-auzi aci versurile ce-au înconjurat planeta mai mult ca toţi sateliţii artificiali şi luna la un loc
Joey Diggs - Always coca-cola:
do do do do dood, do do do ,do do (coca-cola)
do do do do dood, always coca-cola (ooh, ooh, oooh)
Sincer, sunt adânc mişcat de profunzimea mesajului, voi nu? Este aplicată o foarte cunoscută regulă din marketing, inspirată de ace, brice şi... alte chestii ascuţite. Regula asta spune că un mesaj pătrunde cu atât mai profund cu cât e mai ascuţit, adicătelea mai subţire. Exact 9 litere, 5 sunete şi o onomatopee oftată cu veselie. Mai simplu de atâta nu e posibil. Cântă-i refrenu' ăsta vacii din grajd şi o s-o vezi zâmbind şi mişcând din buric. Iar rezultatele concrete pot fi cuantificate în procente ale creşterii producţiei de lapte.
Pe de altă parte, cum am putea noi astăzi să ne bucurăm de spiritul Crăciunului, noi, locuitorii planetei din secolul al XXI-lea, când desacralizarea acesteia e aproape desăvâşită? Păi, au găsit soluţia marketurile. Căci unde e mai prezent Moş Crăciun decât in magazine? Cumpărăm cât mai mult şi cât mai creştineşte pentru cadouri, dar fără a uita de burdihane. Aţi văzut cum apar reclamele la medicamente de sezon? Romanii foloseau degetele sau pene ca să-şi gădile omuleţu' la vomitorium. Nişte barbari romanii ăştia. Dăm buluc, ne călcăm în picioare, ne înjurăm la semafoare, ne ghiftuim ca să râgâim bine, totul pentru a menţine viu spiritul Crăciunului.
"Potrivit ultimului recensământ cunoscut, 70 de milioane de americani adulţi sunt analfabeţi sau abia pot citi. Şi tot în America, patru studenţi din zece au ridicat din umeri în clipa în care li s-a pus întrebarea: Când s-a născut Hristos?. Nu le-a trecut prin minte că anii sunt împarţiţi in calendar în doua categorii: înainte de Hristos şi după Hristos.
[...]
Nu dispun de statistici referitoare la starea post-gandirii în România. Dar n-am nici o îndoiala că ele m-ar îngrozi."
Păi, mai bine că nu le-aţi avut, domnule Paler. Nu le avem nici noi acum, după atâţia ani, căci la ce ne-ar folosi? N-am mai putea să ne conservăm aerele de bravi urmaşi... Pâna la urmă, ignoranţa e o binecuvăntare, nu? Măcar avem filmuleţe pe youtube şi aflăm de acolo că românii sărbătoresc de Crăciun tăierea porcului, aşa cum de Paşte sarbătoresc tăierea mielului.
Şi, după cum aţi văzut, din toată polologhia mea de aici lipseşte exact ce ne lipseşte nouă de Crăciun. Prin urmare eu vă urez: Hristos să se nască şi în inimile voastre.
