Gene raţionalizate

Cred în asemănarea umanoizilor datorată afinităţilor culturale, sportive, muzicale şi, în general, a celor din orice domeniu creativ, care implică pasiune şi folosirea neuronului şi pentru alte activităţi decât cele de la baza piramidei Maslowiene. Tehnologia informaţiilor şi discrepanţele sociale au potenţat eterogenizarea populaţiei de vârstă similară, în ultimii 20 de ani. Mai concret, grupurile de pensionari pe care le vedem acum prin parcuri vor dispărea odată cu spargerea celor existente. Pentru că cei care acum au cel puţin 50 de ani se manifestă déjà ca nişte fiinţe tarate din punct de vedere comunicativ, sunt elemente ale unor grupuri prea divizate de diferenţe de opinii politice, economice, de frustrări şi invidii personale, în care fiecare are o problema de comunicare cu celălalt şi celălalt cu restul sau chiar cu el însusi.

Iar simptomele acestea se manifestă din ce în ce mai acut pe măsură ce vin din urmă generaţiile mai proaspete. Se pune din ce în ce mai frecvent problema incapacităţii de relaţionare a tinerilor într-o comunitate. Acesta pare sa fie specificul generaţiei '90. Aici poate că ne-ar lamuri mai bine emisiunea lui Mircea Radu de pe TVR. Dar, cum nu mă mai uit la televizor de mai bine de un an, voi rata aceste răspunsuri în trecere. Poate asta este şi problema de fond. Cine se întrece cu cine? Nimănui nu-i mai pasă. Există o generaţie de sacrificiu? Şi de ce ar fi aia şi nu ailaltă? De ce nu generaţia care a copilărit în timpul războiului sau şi-a petrecut tinereţile pe vremea lui Dej? Sau cea care a inghiţit forţat rahatul evacuat de niste nenorociţi de activişti politic? Specificul unei generaţii stă tocmai în rezistenţa ei la şocuri, în numărul de valori spirituale produse, în respectul de sine pe care-l are. Dacă-l are. Şi nu mă refer aici la narcisismul evident al unor personalităţi oxiurice ale vieţii publice recente. Care se vor disipa rapid. Şi să speram o vor face cât mai repede. Dacă nu, generaţiile următoare se vor numi spontanee.