Pentru cei cărora le sună cunoscut titlul, reamintesc de "Leo mit, leo mit! Deo le-ter-nel retur!" (pe notele şi în cadenţa celebrului imn: "Pe ei, pe mama lor!") că este celebra compilaţie a lui Mircea Eliade, cunoscut mai ales cu numele său de familie: D.J. Eliade. Celebrul di gei a mixat in cluburi celebre cum ar fi Bamboo, unde au crescut, s-au format şi consacrat tinerele speranţe ale României, iar una dintre cele mai cunoscute speranţe ne reprezintă astăzi în Parlamentul European chiar.
De ce am denumit "Le mythe de l'éternel retour" acest articol scris pentru susţinerea şi promovarea piţiponcărismului şi cocălărismului? Păi, nu are nici o legătură cu filosofia istoriei religiilor. Este doar o observaţie pertinentă (zic eu) a tendinţei din modă, după cum se vede aruncând o privire peste ocean, înspre centrul cultural al civilizaţiei moderne. Pantalonii largi cu turul foarte jos, pâna mai jos de genunchi, sunt croiţi aşa pentru scurtarea picioarelor din spate ale animalului care-i poartă. Aşa cum tricourile cu mânecile foarte lungi se poartă pentru alungirea membrelor anterioare. Gestica mişcărilor ample ale membrelor din faţă amplifică efectul de alungire a acestora. Mişcările la fel de ample din cap, umeri şi până la trunchiul alungit de turul pantalonilor 3/4, care dezvăluie pilozitatea ancestrală, completează evoluţia cocalarului, aşa cum silicoanele din buzele femelelor desăvârşesc evoluţia piţipoancei. Vocabularul format din cuvinte cu maximum două silabe, pe cât posibil doar cu vocale şi pronunţate sacadat: iou, bro, madă fakă, desavârşesc asemănarea cu verii noştrii cimpanzeii. Astfel este evidentă dorinţa eternă a omului de a se asemăna cu zeii, în cazul de faţă zeii cimp. Şi uite că, de fapt, D.J. Eliade avea totuşi dreptate: este o chestiune de filosofie a religiilor.
Pus în faţa unei astfel de revelaţii, trebuie să marturisesc dorinţa mea de a aparţine viitorului civilizaţiei: vreau să fiu cocălar.
Şi cum aici între Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, la confluenţa tuturor civilizaţiilor europene, a fi cocalar sau piţipoancă înseamnă a trăi şi gândi in ritm de manea: vreau să fiu manelar!
Vreau să fiu manelar. Mi-am trăit viaţa într-o profundă eroare. Am greşit şi mă pocăiesc, am avut mintea întunecată, dar acum am primit iluminarea şi sunt un om nou. Am primit maneaua în inima mea şi viaţa mi s-a schimbat. Voi fi de acum încolo de partea învingătorilor, îmi voi dedica întreaga viaţă şi chiar mai mult de atât manelei, pâna când întreaga omenire va inţelege dreapta învăţătură. Apropo de învăţătură, oameni buni, lăsaţi-o la drakku de şcoală, că dacă vrei să afli ceva despre Mihai Viteazul dai o simplă căutare pe googule. Ţara asta mai are nevoie şi de mecanici auto şi de chelnări, dar şi de ospătari.
Oooooooooooooooooooooooooooooooo[...]ooooooooo, viaţa meaaaaa!
Căci dacă ai gusturi de manelar, te porţi şi gândeşti ca un manelar, nu există nici un dubiu: esti manelar, deci eşti pe o treaptă superioară a evoluţiei. Toată viaţa mi-am dorit să fiu manelar. Un deziderat greu de atins, căci trebuie să fii născut cu flacara spiritului de manelar, crescut in spiritualitatea geniului creator de iluminare celestă, care este ea, doar ea maneaua.
Maneaua, forţa motrice şi revigorantă a României. Durerea de veacuri a românului poate fi sublimata de spiritualitatea manelei. E simplu, e o simplă aprindere a chibritului în calea flatulenţei din spatele sfincterului.
Propun cultivarea manelărismului, aculturarea spiritualităţii profunde a sincretismului magnific al fenomenului de contopire a tuturor exprimărilor în arta. Maneaua.
Propun ca imnul României să fie scris (fără note muzicale) în acest spirit. Scoală-te, romales, să moară dujmanii dă supărare.
Românii sa meargă pe străzi doar dând din buric. Şi din şuncile cât mai grase, întreţinute de grătarele din spatele blocurilor, pe care să sfârâie necontenit cârnaţ şi ciafă dă porc.
Toţi românii să-şi pună numele de nobleţe cu particula "de la", de exemplu de la Craiova, de la Vâlcea, de la Caransebeş. Sau prin transformarea în substantiv propriu a atributului dominant, Copilu Minune, Salam, Puştiu, Spoitoru, Copilu de Haur.
Pentru aprofundarea tematicii, vă recomand achiziţionarea cărţii pe care am publicat-o la editura "Adevărul gol-goluţ dar dezbrăcat" din colecţia "1001 de cărţi cu coperţi cartonate" şi frumos colorate care dau bine în biblioteca dumneavoastră. Este o carte frumos ilustrată, cu poze mai multe decât text, deci o lectură uşoară, şi este însoţită de un CD cu cele mai celebre manele, precum şi o hartă a celor mai la modă cluburi din Bucureşti şi din principalele oraşe din România.
Redau mai jos câteva pasaje:
Cap. I Conquistadores
Lumea se schimbă sub ochii noştri, cuceritorii de azi ai Europei (România e de mult halită), vor domina mâine planeta, în ciuda dujmanilor de pe la spate:
PS (adică PeScurt, adica esenţa din maneaua asta):
Eh, frate e greu să-ţi formezi un nume, să căştigi respect, că e lumea rea şi duşmănoasă... şi-n câteva cuvinte vreau să vă transmit mesajul meu:
De la Paris pân' la Roma mi-am făcut relaţii,
La Madrid şi Barselona eu am combinaţiiii.
Peste tot prin Ieuropa mă stie lumeeeaaaaa,
E foarte greu s-ajuuungi la valoarea meeeaaaaa.
[...]
Cap. II Propăvăduitorii
I-auzi, pentru Iisus:
PS (adica tot PeScurt, păcătoşilor):
Evangeliiiiiia, evangeliiiiiia, evangeliia are putere
[...]
Nici duşmanu', nici duşmanu' nu poa' să-mi schimbă viaţaaaa,
Pentru că, pentru că sângele lu' Iisus are putereeeeehee
Tânga-na-na-nai-nanaaaaaa....
Cap. 0 (adica zero) Sau de ce România e Centru' Buricului
Toţi românii votează:
PS (adică tot PeScurt, voi ce încă nu v-aţi deşteptat):
Are nume de roman, Bă-ses-cu, Bă-ses-cu!
Băsescu e jucăăăăătooohor, da' îi aproape dă popor,
Un singur lucru cooontează: toti românii îl votează!
România, trezeste-te!
[...]
Ia s-auzim, ce spune Băsescu de Tăriceanu, băăăăăăi:
Am crezut ca-mi este fraaahate,
Da' am crescut la sân un şaaaahhharpeeee
Cre' că l-a orbitâ baaaaniii
Şi s-a vândut cu duşmaaaaniiiiii
Băsescu e jucăăăăătooohor, da' îi aproape dă popor,
Un singur lucru cooontează: toti românii îl votează!
(bis)
Să trăiţi bine (bis,bis,bis)
Nota1: la ultimul bis din PS se adauga îndemnul "băi"
Nota2: mai era o strofă în care se menţionează "pe la spate", dar sunt înca un novice în dogmatica manelară şi nu am pătruns încă aceste fundamente.
Nota3: în primul vers este vorba de Traian nume de roman de la Roma, nu de român de la România.
Epilog
Îmi las burtoi peste cureauă şi măcar trei cute falnice pe ciafă şi mă tund scurt-scurt-scurt ca să să vadă. Şi neapărat îmi trag pantaloni de ăia cu turu' pân' la genunchi pentru picioarele din spate.
