Rss Feed

Ce vrăji mai fac parlamentarii noştri când se plictisesc

De: Vera Eloy-Martinez

E printre voi vreunul care nu s-a întrebat măcar o dată ce fac toţi românii ăia ciudaţi care ajung în parlament? Nu? Ok. Da', totuşi, aţi aflat ce fac ei pe acolo? Patru ani lungi şi laţi? Că dorm, că citesc ziare, că se uită la filme porno, că stau pe messenger, că votează şi când nu trebuie, că locuiesc la hotel, că vin acasă cu trenul la vagon de dormit (care e cel mai scump, în caz că nu ştiaţi; ăia care n-au maşină la dispoziţie, că ălora le plătiţi şi benzina), că... astea le ştiţi, sunt convinsă, doar vi le-am reamintit. Problema e că ei mai şi lucrează. Mai rar, aşa, şi mai lent (or avea strămoşi ardeleni toţi, nu ştiu sigur, dar asta ar fi o explicaţie), dar lucrează. Şi asta chiar e o problemă. Să vedem de ce.

Cum eu nu prea sunt adepta discuţiilor filosofice şi abstracte, mereu încerc să găsesc un exemplu concret când trebuie să vorbesc despre ceva anume. Ştiu, chestia asta se numeşte cumva, dar momentan am un lapsus şi nu pierd vremea să îmi amintesc, pentru că s-ar putea să pierd firul roşu.
Aşadar, de ce mi-a venit în minte taman acum că e o problemă când parlamentarii noştri decid să şi lucreze? Citeam într-una dintre dimineţile trecute presa şi am văzut un titlu pe undeva: Legea vrăjitoarelor, respinsă de deputaţi. Măi să fie, îmi zic, iar au parlamentarii şotii pe ordinea de zi (îmi aduc aminte cum în urmă cu nişte ani au pierdut câteva ore să definească noţiunea de lapte dintr-o lege şi au ajuns la faimosul „lapte de pasăre”...).
În caz că aţi ratat episodul cu vrăjitoria, e vorba despre o iniţiativă legislativă a unui grup de deputaţi, prin care se propunea ca “activităţile vrăjitoarelor să fie încadrate în nomenclatorul profesiilor liberale, iar persoanele care exercită astfel de activităţi să fie obligate să deţină autorizaţie de liberă practică”. De ce? Pentru că „efectele vrăjitoriei sunt devastatoare”, ziceau respectivii deputaţi. În prima fază, mi-a venit să râd, după care m-am întrebat de ce nu le atrage cineva atenţia că, de fapt, efectele prostiei sunt cele devastatoare. Sau ale guvernării Băsescu.

Se mai zicea în ştire că proiectul de lege a fost adoptat tacit de Senat, însă Camera Deputaţilor este for decizional (şi l-a respins). Eu înţeleg din asta că unii deputaţi încă n-au apelat la vrăjitoare şi n-au luat ţeapă, în timp ce senatorii au făcut-o. Toţi. Mai ales că motivarea lor spunea că e necesară „reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc şi menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca minciună a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, sau dacă s-a pricinuit o pagubă.”

Fac o mică paranteză şi mă întreb şi eu a proasta (după modelul expresiei a priori sau a altceva) dacă s-or fi gândit inclusiv la prezicătoarele de genul celei care a nimerit pe lângă când a zis că Geoană va câştiga alegerile. Iar Geoană e senator, nu? Ok, ok, nu vreau să insinuez nimic, doar cugetam un pic.
Bun, închei paranteza şi revin. După cum bine observa un comentator al articolului amintit, oare acţiunile alea de inducere în eroare şamd, şamd nu se numesc cumva înşelătorie? Şi nu este prevăzută înşelătoria în Codul Penal? Cu alte cuvinte, ei voiau să legifereze înşelătoria. Nu-i aşa că-s amuzanţi (ca să nu folosesc alte cuvinte)? Şi că-i păcat că se apucă de lucru din când în când?
Asta pe lângă comicul situaţiei în sine. Adică, în anul de graţie 2011, parlamentarii noştri încă mai cred în vrăjitoare, Harry Potter, Samantha, flăcări violet şi alte alea. Cândva, p'astea le ardeau pe rug. Ai noştri vor să le dea autorizaţie de funcţionare. Sigur că omenirea a progresat între timp şi nu se mai fac arderi pe rug. Dar asta şi pentru că, între timp, s-a stabilit de comun acord că specimenele respective şi acţiunile lor sunt doar rodul fanteziei sau al unei supradoze. Faptul că reprezentantele unei anume minorităţi sunt mai ingenioase şi dau nume fanteziste înşelătoriei, minciunii etc., iar unii le iau în serios, e altceva. Asta se cheamă că eşti prost. Sau naiv. Sau credul. Sau pueril. Sau dus cu pluta. Sau parlamentar.

p.s. Încă încerc să-mi dau seama cine ar trebui să le dea autorizaţia aia de liberă practică şi în baza a ce.