Rss Feed

Istoria românilor, o criză de râs

De: Annton H. Hanzo

Titlul acestei teme îmi aminteşte cum îl apucase criza de râs pe Miron Mitrea, de la prezidiul Camerei Derutaţilor.

Legislativul românesc şi toată legislaţia dimpreună cu executivul si omul de rând, toţi şi toate la un loc sunt o imensă aberaţie aici în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Această bucăţică de lume ce n-a făcut parte din nicio civilizaţie cunoscută de istorie de la Tărtăria sau Hamangia pâna la Iri şi Moni. La marginea ori confluenţa civilizaţiilor, culturilor şi imperiilor, poporul ăsta, pur şi simplu, n-are identitate proprie. Toate păcatele lumii, dintre care cel mai grotesc este prostia, aici capătă o amploare nemaivazută. Aşadar, ce rost ar avea evidenţierea câtorva legi sau iniţiative legislative idioate sau aberante, când tot ceea ce se întâmplă aici este la marginea absurdului?

protest.jpgAr trebui să ne întrebăm serios ce se întâmplă în creierii conştiinţei colective, presupunând că ar exista o astfel de conştiinţă în lipsa identităţii ca popor. Pentru că dilimandreala asta nu e de ieri de azi aici. Nu e nici din cauză că ţara e condusă de un premier definiţie a obedienţei. Caragiale ar leşina dacă ar cunoaşte trioul Băsescu-Boc-Udrea în fruntea unui partid cu istorie, componenţă şi nume împotriva firii. Şi probabil că ar face infarct văzând cum îşi dau mâna "stânga" şi cu "dreapta" sub numele USL. Putem spune despre forfetarul lui Pogea că este o aberaţie? Nu. Ba e chiar firesc, pentru că vine de la un inginer metalurgist, care a învăţat contabilitate primară şi a ajuns ministru la finanţe. Păi răsculatu' român astazi dansează pinguinu' şi dă cu şapca de trotuar. Păi au sărit de cur în sus românii că nu-şi respectă UE angajamentele şi nu-s primiţi în Schengen, ca la scurt timp să rămâna muţi de uimire de mizeria instituţionalizată din vămi, iar pe chestia asta aşteaptă rezolvarea, probabil, de la Elisabeta Polihroniade. Alţi dobitoci se luptă-n flacări violet, nişte cretini fac teoria conspiraţiei cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, din care probabil că măcar unul trebuie să fie porno. Poporul dă buluc la urne ca să lupte împotriva comunismului şi a mineriadelor, ca să apere pixelul albastru, iar legea electorală se vrea modificată pentru mânărirea şi mai eficientă a voturilor din diaspora. Şi, acum, una peste alta, tot poporul e cu trup şi suflet în lupta pentru custodia plodului lu' Iri, căci Moni şi-a luat cada şi a plecat. Păi ce-ar mai fi de evidenţiat ca să fie clar că trăim într-o demenţă de un grotesc colosal!?

Totuşi, de unde s-a declanşat dileala asta, oameni buni? Un ţepar promite românilor că-i va trage-n ţeapă pe ceilalţi ţepari şi românii îl cred şi în ziua de azi. Un şmecher investeşte moştenirea mătuşii în termopane. Un neprihănit prin meandrele concretului îi smardoieşte pe golani şi-şi sacrifică primul ministru, dând astfel naşterii unui trandafir care azi a devenit portocaliu, dar şi liberal. Un cretin îşi bate joc de un popor întreg, îl umileşte scuipându-i în faţă o Epocă de Aur. Un rege fraier pune botu' la nişte promisiuni şi întoarce armele împotriva unui aliat deja îngenuncheat, iar românii sărbătoresc ca zi naţională mutatul bucilor curului mai într-o luntre decât în cealaltă. Un guvern neinspirat, ca să nu-i zic ce-mi vine acum, cedeaza Basarabia şi Bucovina şi românii înca-i poartă recunoştinţă şi consideră milogeala drept abilă diplomaţie. Alţii cred că se deşteaptă românul dacă schimbă caraghioasele caftane bizantine şi stupidul işlic cu la fel de ridicolele fracuri şi jobene însoţite de monoclu. Corupţia care a dus la decăderea Imperiului Otoman a cunoscut aici "desăvârşirea". Românii sunt mândri că-s urmaşii unui împărat roman care a venit aici să fure în principal aur. Cel puţin am rămas consecvenţi ca beţivi, în ciuda eforturilor lui Burebista.

Măcar aleşii noştri nu-şi pierd speranţa:
"Ajută-ne Doamne să promovăm legi în Parlamentul României, care să fie în conformitate cu Sfânta Scriptură".
Continuarea aici: www.votdeblam.ro/forum/politică-şi-politicieni/legi-şi-initiative-idioate

Căci eu mi-am pierdut orice speranţă.