Democraţia - încotro?

Pe când abia păşeam în primele zile după "Revoluţie" în noua Românie, toate erau "libere": ziare, televiziunea publică, radioul, o serie de instituţii. Presa vremii ne informa de o serie de cuceriri ale democraţiei: primele alegeri libere, primul guvern liber, primul parlament multipartit. Unii dintre noi ne-am lăsat amăgiţi, manipulaţi, am votat "stabilitate", "nu ne vindem ţara" şi alte asemenea lozinci care circulau pe-atunci. Exista un puternic curent de opinie împotriva unei democratizări reale a ţării, susţinut cu toate forţele de exponenţii noii puteri: Iliescu declara la tribună că "vidul de putere" trebuie neîntârziat umplut. Au fost reduse la tăcere mişcări democratice adevărate ca Piaţa Universităţii cu târnăcopul minier, subminate timidele încercări ale unor partide istorice de a-şi găsi adepţi, foştii pecerişti din eşalonul doi reuniţi sub trandafir au luat şi fotoliile şi hăţurile. Se mai vorbeşte încă de "democraţie originală" şi "rătăciţi în tranziţie", după 20 de ani de neo-comunism, de alegeri viciate, de manipulare şi mită electorală.

Democraţia ne-a fost furată, fără îndoială, de noii capitalişti cu "moravuri grele" şi dosare blocate prin tribunale. Deunăzi un exponent al puterii, Antonie Solomon, preşedinte PDL, ne băga pe toţi în aceeaşi oală susţinând că la 6 milioane de dosare, fiecare avem un membru din familie, în medie, cu dosar penal. Aceşti oameni fără scrupule ne conduc. Avem noi nevoie de ei? NU! Au ei nevoie de noi? Nu-i sigur... însă au mijloacele de a ne supune, din păcate, prin care ne iau taxe şi impozite pe care chiar Mugur Isărescu, în calitate de proprietar de firmă, le consideră abuzive, birocraţia inutilă, legislaţia încâlcită, un mediu toxic pentru orice afacere.

Avem câteva exemple pozitive care nu fac balanţa să se încline destul în favoarea democraţiei. Avem (deocamdată) libertatea cuvântului, mai mult ca niciodată eşti liber să înjuri puterea la orice colţ de stradă, avem libertatea de a emigra - 50% din tineri aleg să îşi caute un rost în lumea largă - dacă nu ne convine, avem libertatea de adopta modelul de succes al parvenitului, politicianului, clientelarului ş.a. Însă nu mai avem libertatea alegerii unor oameni politici care să facă ceva bun pentru noi, pentru ţară. Sistemul este viciat, corupt şi corupător. Nu e nimic original, de asta suferă multe alte democraţii reprezentative din lume. Politicienii fac zarvă inutilă, complică legile pentru a da amenzi cât mai multe, îşi fac traiul lejer pe spatele nostru.

Este timpul pentru a schimba starea de fapt, a simplifica sistemul, a înlocui abuzurile, hoţia din bugete, aranjamentele convenabile unor potentaţi. Este vremea de a tăia cercul vicios, nu de ochii lumii cum face acum justiţia servindu-l pe Băsescu prin arestări spectaculoase ale inamicilor lui politici. Este vremea sa devenim vigilenţi pentru ca democraţia câştigată cu sânge să nu fie din nou deturnată într-o nouă formă de dictatură, oligarhică, după modelul post-sovietic. Este timpul ca tânăra generaţie să înveţe ce înseamnă o democraţie reală şi s-o construiască.